dordeduca
0 evenimente in martie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
22 august 2007 Cornelia

De la 0 la 2544 m altitudine

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii

E "Folk you" in Vama - Vama Veche. E intalnirea celor cu chitari, uniti acolo prima oara acum 3 ani de catre Florian Pittis, cel caruia ii este dedicata editia de anul asta.

Plecam vineri pe seara (12 august), degraba cum terminam programul celor 8 ore regulamentare de lucru, si luam calea aceleiasi autostrazi si pe la 22 si ceva deja punem cortul. Lume multa, dar buna! De pe scena se aud pe rand Alina Manole (nu Madalina:)), Silvan Stancel,. Heidi Schmidt - pe care ii stiam de curand de la Promotheus din delta - Sf. Gheorghe, iar mai pe urma, cand reusim sa ne gasim un petec de nisip ne ocupat, incepe Chilian. Ce bine ca nu l-am ratat! Si rasuna malul marii de "Termopane", de "Iubi", de "Zece" ...si nu numai. Ne mai colinda noapte de vara pana in zori Seicaru, Socaciu, Zoia Alecu.

Sambata e prilej de revedere cu vechi prieteni si de a fi martora la cusutul navoadelor. Pescarii stau insirati pe plaja si parca le cam place sa fie vedetele aparatului meu de fotografiat, in timp ce micsoreaza portile de scapare ale branhiatilor.

A doua zi de concert incepe cu alta Alina (Zaharia), cu Unde - castigatorii de la Sfantu, dupa care urmeaza ceva...fara cuvinte: o joaca intre Andries si Alifantis, apoi chitara e pasata lui Batu, Bertzi, Covaci - Nicu Covaci - fara Phoenix, dar cu niste clujeni faini. Printre spectatori se imparte suplimentul Jurnalului National de luni, dedicat lui Pittis.

Plaja, soare, cele mai scumpe WC-uri din Romania si o incercare de trezire duminica la ora 4 si ceva pentru a pleca cu pescarii in larg. Ti-ai gasit! Nici nu m-am urnit, desi...recunosc ca nu de multe ori imi e data o asemenea experienta. Dar ce sa ii faci cu somnul...si ma astepta nu numai un drum lung,  ci si o saptamana de treaba.

Duminica dimineata gandul imi e deja in munti. Baietii de la Oceanic ma iau direct din Constanta - evident dupa traditionala shaorma constanteana (acum era 5 lei, cu 1 leu mai mult ca ultima oara:( )- de unde voi parcurge cele doua autostrazi pana la Pitesti. In Bucuresti il cunosc si pe Bogdan, cel care s-a alaturat ca voluntar in urma anuntului pe dor de duca si caruia ii multumesc pentru increderea de a imi lasa aparatul de fotografiat. La Pitesti ajungem tarziu, dar inainte de a pune geana peste geana mai avem timp de ceva vorbe.


Trezirea luni dimineata e la 7: "pentru cine se trezeste inainte de 7 dau cu goarna, iar pentru cine dupa, dau cu barda", ne promite Relu la culcare. Toti ne ocupam pe rand izoprenele in mansarda Montan Club Delta si incercam un somn cat mai dulce. De maine avem treaba.

Luni plecam spre Cabana Cota 2000 de pe Transfagarasan. Voluntarii pentru Lacul Capra vor trebui sa fie voluntari si la impinsul masinii lui Razvan, urnita astfel cu ajutorul cumului de forte. Si asa se dovedeste inca o data ca und esunt multi puterea creste (sa fie vorba de caii putere? :).
Initial trebuia sa curatam ruinele vechii cabane si sa dormim in corturi, dar pentru ca balegarul oilor era pana la glezne (gleznele noastre, nu ale oilor) am pus tabara in anexa ce va fi intotdeauna deschisa turistilor ce au un rucsac in spate (nu pentru manelistii cu masini). Umezeala ridicata ne va face pe toti sa ne trezim diminetile cu fetele umflate, de a dreptul desfigurate.

Pentru a ajunge la Lacul Capra avem mai multe variante pe care le vom combina pentru a cunoaste mai multe trasee, desi cei cu buteliile de oxigen vor urca pe cel mai usor nu in fiecare zi :)). Si buteliile nu au mai putin de 15 kg ... fiecare. Nu de multe ori iti va fi dat sa vezi un scafandru echipat pe munte.

In prima zi urcam pe Drumul Granicerului, zis si al lui Ceausescu deoarece pe aici inaintasul nostru urca spre vanatoarea de capre negre, si coboram (cel putin eu) prin Saua Balei. A doua zi urc pe la Moara Dracilor (nici atunci si nici mai tarziu acestia nu macinau prin zona :D) si cobor pe Drumul Granicerului (probabil neinspirata deoarce am reusit sa capat o frumusica julitura in genunchi, alunecand pe pietre si evitand prapastia), iar a treia zi am facut cea de-a treia combinatie: urcat tot pe la Moara si coborat prin Saua Balei.

Lume multa ca prin Herastrau intr-o zi senina, predominand printre straini cehii bine echipati, dar si multi dintre cei de varsta a 3-a. Dintre ai nostri au prodominat...porcii. Si nu stiu cum le-as putea spune celor ce isi lasau in drum ambalajele care nu le-au fost grele la urcare. Citez un fragment din inteligenta populara: "De ce nu lasi astea (n.r. resturile) in drum ca tot sunt astia care curata in fiecare zi?" Mda! Ne-au luat drept gunoieri cu norma intereaga in Fagaras.


Voi ce raspuns ati da?

Scafandrii se echipeaza: Zaher, El Presidente, Leka si Relu isi pun costumele de neopren. Nu m-as fi dezbracat pe o vreme ca aia...Citez din Relu: "Canicula nu stie sa innoate, dar nici nu urca pe munte!". Ca atas isi ia fiecare cate un sac pentru gunoaie gaurit, nu de alta, dar lacul nu trebuie secat. :) Ne mai incalzim noi cu un ceai, aasta pentru ca cineva s-a incumetat sa urce cu butelia de gaze pana aici. Si era o ceata...de nu vedeai malul lacului dintr-o parte pe alta. Brrr...ca frig a fost! Nici in apa si nici pe mal nu erau mai mult de 10 grade Celsius si mai batea si vantul (nu si in apa).


Gunoaie s-au strans multe, multe rau: de la conserve si cutii de bere, peturi, ambalaje de ciocolata pana la cort, pelerina de ploaie si...cutie de viteze, daca iti poti imagina. Nu mai zic ca lui Razvan i se paru la un moment dat ca il ia cineva de mana, apoi ca il atinge cu bocancul si ca ar purta o geaca de schi.. Intrebandu-l pe Relu daca e vreun disparut ceva, isi aminti de ungurul cu scrisoarea de sinucidere in Fagaras, dar care nu a fost gasit inca. A intrat inapoi cu Zaher - celalat Razvan, dar...nu mai era.
Barca in care pluteste Leca in deriva este legata cu cordelina de un pietroi ... pentru a evita deriva.


Miercuri, intr-o mica pauza, o iau pe Adriana si facem o mica plimbare pana pe Vanatoarea lui Buteanu. Din Saua Balei suntem pe varf in mai putin de o ora. Ceata din nou nu ne lasa sa avem privelisti prea largi.


Intoarse la lac, ne este relatata si legenda varfului: cum ca un vanator s-a ratacit pana colo in vanatoarea lui de capre - evident il chema Buteanu -si in activitatea s-a a capata o vanataie. Ca urmare varful s-ar fi numit initial "Vanataia lui Buteanu", dar suna mai pitoresc "Vanatoarea", nume pe care il are si azi. C-o fii adevarat, ca nu...pe noi ne-a amuzat.

In aceasta zi, un sac mai special fu dus la baza de Catalin - zis si Ceausescu, zis si Legit Stanciu (marocanii stiu de ce:D). In vrenicia lui a golit o pestera (mai bine zis un spatiu dintre niste stanci) si pe langa ambalaje a pus in sac si niste resturi...umane, din alea pe care le elimini cam in fiecare zi. Asa a purtat cu sine o duhoare...ce i-a intrat in haine ca pentru cateva ore nu a mai fost primit in incaperea de dormit.

Seara, Relu ne mai povestete dintre pataniile de pe munte si iistoricul locurilor. Aflam ca Ceausescu (cel real si nu asta mic al nostru) a dispus constructia Cabanei Paltinu, venind aici la vanatoare de capre negre, pe timpul cand era presedinte. Tot din ordinul lui s-a construit cu multi ani in urma Cabana Piscul Negru, inca inainte de a exista Transfagarasanul si pe cand el era numai un secretar...de stat probabil. Se ajungea pana al Cabana Cumpana cu mocanita si de aici pe jos.
Cei care au plecat la Paltinul pentru o bere sau alte lichide nu au prins povestea "de groaza" despre piticii din Bucegi si alte spirite nelinistite montane. Dupa aceste povesti, cei cativa care ramaseseram la tabara, am urcat pana la crucea de langa cabana, ridicata de Relu in memoria tuturor celro ce au murit pe munte. Am aprin lumanari, cu gandul si la Maria Motoiu care anul trecut a murit in accident, dar si la Viorel Negoita. De acum un an de cand a fost ridicata, nimeni nu a aprins acolo o lumanare. Sa fie adevarat ca e o zona neagra in Fagaras, aceeasi care frecvent isi ia jertfele? Ochii oilor in noapte m-au cam speriat un pic, dar...nu eram singura.

Fenomenul incalzirii globale isi pune amprenta si pe meleagurile fagarasene. In ultimii 3 ani au avut loc mai multe avalanse atipice in sensul ca zapada cristalizeaza altfel.

Joi Constanta se intoarce si echipa se injumatateste. Le multumesc inca o data tuturor pentru surpriza facuta cu o anumita ocazie. De mult nu mai suflasem in lumanari, dar in cele de nu se sting...niciodata. :)

Vineri, dupa terminarea activitatii noastre, dar nicidecum terminarea curatirii lacului, ne propunem o "mica" incursiune pana pe Moldoveanu. Plecam destul de tarziu de la cota - pe la 9, intr-o ora suntem din nou la lac (urcam tot pe la Moara Dracilor), iar de aici mai departe spre Lacul Capra - monumentul Oradenilor (al celor care au murit in urma unei avalanse acum 3 ani) - zona La Revolver - Fereastra Zmeilor (Relu a promis sa ia masura pentru termopane :D) - La Cehoaica (unde un ceh si-a gasit sfarsitul) - La 3 pasi de moarte - Nerlingher - Vf. Mircii - Lacul Podul Giurgiului (unde impartim frateste un salam si o bucata de paine) - Saua Podragului - vf. Vistea dupa care in 15 minute esti pe Moldoveanu.


Ajungem pe varf pe la ora 5.p.m. si mai avem doar 4 ore de lumina. Pot spune ca aventura de abia acum incepea. Picioarele ne mai ajutau, dar lumina ne cam parasea. Si nici luna plina nu se promitea. Pe lanturi ne descurcam cu frontalele. Din ce cititi mai incolo, sa stiti ca asa ceva nu se face...decat daca esti sigur ca ai ingerul cu tine si mie mi s-a cam dovedit de cateva ori anul asta (sper sa nu ma paraseasca prea curand :P). Am coborat pe la lanturi si 3 pasi de moarte - acolo unde sade zvelta si o cruce - pe nimerite, cu multa atentie, apoi am cotit stanga pe traseul Fereastra Zmeilor, mai avand cam o ora de mers. Cautam traseul atenti, la frontala; ne mai intoarcem din drum cand nu mai nimerim, dar cel mai neplacut a fost cand cainii nu ne mai lasau sa trecem. Din ciclul "prietenul la nevoie se cunoaste", Dragos vine si ne ia cu masina din drumul forestier. Nu a contat ca dovada prieteniei i-a cauzat si o pana.

Sambata ne resimtim, iar eu am parte de o zi de vis. Pot spune la propriu ca Fagarasul "m-a imbatranit". Pe heliportul de la Balea fac cunostiinta si cu ceilalti mureseni si inca o data sunt hotarata sa plec din cel mai urat oras din tara spre inima tarii. Daca cu o zi inainte am avut noroc, de data asta, cu echipamentul de parapanta pe mine, ma uit neputincioasa cum norul vine...si vine...si se stoarce. :(( Ehh! Desi visasem de mult la un zbor cu dragos (sau nu neaparat cu Dragos), am fost nevoita sa aman satifacerea dorintei.

Pe seara a fost chef mare, mare, mare...din ce imi aduc eu aminte!


Pe curand!




______
Autor: Cornelia Florea
 
Tag-uri
Nu exista tag-uri atasate.
Impresii
Contine 21 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorMartie 2024 Anul urmator
    010203
04050607080910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru plăcerea cititorilor noștri. Avem totuși niște Condiții de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; posibil să revenim într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [Fb / Ig]