Hiking North

Pe 22 octombrie la ora 19:00, Galeriile Sigma din Bucuresti (Str. Luigi Cazzavilan 12, zona Cismigiu, www.anticar.ro) vor gazdui vernisajul expozitiei de fotografie „Hiking North”. Timp de o luna, spatiul boem al galeriei,conturat in lumina antica, va fi colorat de peisajele nordului. Publicul va putea admira 30 de imagini din Finlanda, Danemarca, Suedia si Norvegia.

Lucrarile sint realizate de Dragos Bratasanu, fotograf freelancer cu background de inginer, in timpul preumblarilor sale pe taramurile vechilor vikingi. O parte din fotografii au fost expuse in cadrul unui eveniment organizat la Ambasada Regala a Norvegiei la Bucuresti, cu ocazia sarbatoririi zilei nationale a Norvegiei, pe 17 mai 2008.

DDD: Toti visam sa ajungem cat mai in Nord. Cum ai ajuns sa faci poze in zona aia si cat ai stat pe acolo?
Am facut un pic mai mult decat sa visez sa ajung acolo. M-am dus. Prima data am plecat singur timp de 3 saptamani, cu aparatul foto si cateva carti intr-un autocar in care ploua si scotea fum mai mult inauntru decat afara iar a doua oara a fost intr-o colaborare cu oficialitatile Finlandei in Romania, carora le datorez foarte multe si le voi fi mereu recunoscator pentru ceea ce mi-au oferit.

DDD: Fiecare tara e deosebita. E ceva ce "te-a dat pe spate" prin tarile nordice?
Intr-adevar, fiecare loc pe unde am umblat avea ceva deosebit, cu totul diferit de ceea ce poti gasi in Romania. Sunt lucruri pe care le-am vazut si m-au facut sa-mi placa tara noastra mai mult si lucruri care m-au pus pe ganduri. Au un respect deosebit pentru natura, daca rupi o floare in padure primesti amenda iar daca tai un copac ajungi la inchisoare. Am mers cu caiacul pe lacuri de munte in care apa este foarte curata, poti sa o bei sa te umpli de energie iar in Helsinki in centrul orasului, aerul este mai pur decat la noi in munti. Pentru mine, lunile petrecute acolo au fost o confirmare a ideii ca natura este cel mai frumos si prietenos lucru pe care il putem avea. 

DDD: Din imaginile tale sint nelipsiti norii, care dau o atmosfera intr-o oarecare masura sumbra. Ai simti vreodata aceasta atmosfera ca apasatoare?
Nu, din contra. Cerul nordic are ceva deosebit, iar desi ploua mult atmosfera este foarte placuta. In luna august a plouat in fiecare zi dar asta ii face pe localnici sa aprecieze mai mult soarele atunci cand apare.

DDD: Ai locuri/momente pe care ti-ai dori sa le fotografiezi in acest spatiu, si unde n-ai ajuns?
Mi-ar fi placut sa merg in Laponia si mai sus de Cercul Polar, dar inca nu a fost momentul. O sa merg in decembrie in Islanda si sper sa ajung si in Finlanda in cel mai nordic punct al tarii. Inca nu am un plan facut dar locurile sunt acolo, trebuie doar sa ne ducem.

DDD: Consideri ca in fotografiile tale se regaseste ceva din aerul viking?
Cred ca ai descoperit ce mi-a placut cel mai mult in tarile nordului. Sunt cateva fotografii care au fost facute de-a lungul unei croaziere printre fiorduri. Erau munti de-o parte si de alta care se ridicau mai sus de nori, se ridicau aburi din paduri si o ceata usoara plutea deasupra apei. Erau si morse care stateau pe mal dar nu ne-am putut apropia pentru ca se speriau foarte usor. Capitanul vasului povestea ca in diminetile de primavara, daca te afli in zona cu barca pe la rasaritul soarelui, poti vedea reni si elani care vin sa bea apa din rau. Mi se pare fascinant sa vezi asa ceva, de data asta eu n-am avut noroc decat sa-mi fie povestita imaginea dar sunt recunoscator ca mi s-a oferit si acest lucru.

DDD: Poti gasi elemente comune intre peisajul montan mioritic si cel nordic? intre tarmul Norvegiei la -20 grade si fagarasul primavara?
Da, cu exceptia fiordurilor, muntii nostri pot oferi imagini la fel de fascinante ca si cele norvegiene. Doar ca nu la fel de curate.

DDD: Ai vreo fotografie pe care o indragesti in mod special in expozitie, si de ce?
Am o fotografie cu un copil din Helsinki care este si pe site. Imi place foarte mult sa lucrez cu copii, au ceva pe care dupa ce crestem nu mai avem. Incercati sa va uitati in ochii acelui baietel Elmo, e posibil sa gasiti raspunsuri la multe intrebari care au legatura directa cu starea spirituala a fiecaruia. Toata viata incercam sa invatam ce ar trebui sa facem, cum ar trebui sa fim, cand de fapt stim inca de la inceput aceste lucruri si ne chinuim sa nu le facem. Cel mai rau mi se pare ca ne luptam din greu cu noi sa nu facem ce simtim. Copii nu au inceput sa faca asta, dar se ocupa parintii din pacate de asta si ii invata cum sa o faca.

DDD: Ne poti relata un moment inedit/deosebit din timpul turelor tale foto?
Am ramas uimit sa intalnesc pe un munte la 1500m, o batranica din Romania care se afla acolo in vacanta. M-a vazut singur si am stat un timp de vorba, am povestit putin din viata fiecaruia si mi-a spus ca iubesc natura mai mult decat femeia. Probabil ca la inceput suna foarte amuzant, dar cred ca exista undeva ceva adevarat in vorbele ei.

DDD: In turele foto mergi singur, sau ai companioni?
De obicei prefer sa merg singur, sa stau cat timp vreau fara sa deranjez pe altii si sa le pun rabdarea la teste. Pe langa fotografia in sine, imi place sa las aparatul jos si sa simt peisajele. Prefer sa impart timpul in doua, sa ma gandesc la fotografie si apoi sa uit de ea si sa-mi amintesc de mine.

DDD: Ce vrei sa comunici prin fotografiile tale? Care e mesajul expozitiei tale?
As vrea sa arat celor care vor fi prezenti, ca modul de a trai al localnicilor, orientat catre natura poate aduce o schimbare semnificativa in calitatea vietii pe toate planurile. Noi intotdeauna avem de facut o alegere, dar nu stiu cati dintre noi o facem in mod constient. Preferam sa nu ne asumam nici o raspundere, sa aratam catre ce fac altii. Cat am fost in locurile acelea, pe langa calatoria fizica, am avut timp sa observ atat ceea ce exista acolo, dar mai ales modul in care raspund eu la acele lucruri. As propune celor ca o sa vada expozitia sa lase deoparte ceea ce se vede in fotografie si sa-si indrepte atentia catre ceea ce simt ei cand vor fi acolo.

DDD: Binenteles ca suntem curiosi asa ca in incheiere zi-ne cu ce "jucarii" te joci?
Apreciez curiozitatea dar nu cred ca este foarte important. Ar fi mult mai important pentru mine sa primesc de la cititorii vostri, si cei care vor fi prezenti la expozitie, parerile lor despre ce au simtit cand fost la galerie. Daca simte cineva ca are vreun mesaj pentru mine, astept cu drag un mail pe [email protected]

______
Autor: Irina Cristian

pagina urmatoare »