Jurnal de Cernobil

In cazul meu, aventura a inceput cand Cristina si Mircea (Baiazid) mi-au propus sa ii insotesc. Nu am stat prea mult pe ganduri si am acceptat provocarea.Citisem cu cativa ani in urma povestirele Elenei de prin Prypiat si vazusem fotografiile triste ale realitatii de dupa explozie. Desi planurile incepusera prin februarie si multi voinici s-au aratat, pana la urma am fost cu totii 7: ei doi, Skywalker (Razvan), Pacasac si Pacasaca (Tudor si Paula), Marcos si eu.

Prima intrunire a fost intr-o vineri cand ne-am prezentat la ambasada Ucrainei pentru a lua viza: 50 de dolari/persoana si o foto. In sapte zile lucratoare a fost gata... si verde pe pasaport. Nu mai ramasesera de pus la punct decat cateva detalii cu privire la traseu si de organizat bagajele cat mai eficient din punctul de vedere al volumului. Informatii pregatitoare: ca bani, e de preferat sa luam dolari (au trecere mai buna la ucrainieni), dar sunt buni si euro. Nu se percepe taxa de drum si starea drumurilor stiam ca este buna, asa ca vom avea drum intins (sau asa speram noi). Pe langa bani, e bine totusi sa ai si niste expresii de baza pregatite: drujba/prietenie, nepa nimaiu/nu inteleg, scolca/cat costa,  spasiva/multumesc.

Nu ne facem analizele medicale (asa cum ne-au recomandat binevoitorii) - avem incredere in rezistenta organismelor noastre, ca si in motocicletele atent pregatite pentru drum. Din bagaje nu va lipsi nici aparatul Geiger Muller ce ne va indica nivelul radiatiilor. Alte povetze: sa nu cumva sa culegem flori sau sa ne anturam prea intim cu populatia locala. :)

Start: 21 iunie 2007. 6.40 fix.
Locul de intalnire cu Baiazid si Cristina a fost stabilit in intersectia de la Domna Ghica - dandu-i astfel sansa mamei sa ma vada cand plec si sa planga putin in batista. Nu am mai avut loc sa inghesui snitelele si placintele facute cu dragoste materna, asa ca, in timp ce baietii isi fac RCA-urile (i-au facut safteaua aluia cu harbul de la asigurari), eu doar imi iau la revedere.

Vreme frumoasa, soare si nici un nor, cel putin nu de ploaie. Intr-o ora suntem la Buzau. Eram deja la a doua experienta de viteza. Intre sate mergeam cu 210-230 km/ora, iar in localitati doar cu 10 km/ora peste altii 100 peste regulament. Cateodata ii mai dadeam ghionturi lui Marcos (a se intelege atingeri usoare pentru a nu il dezechilibra) o lase mai moale, macar pe la 170 km/ora pentru ca simteam cum vantul imi smulge casca...cu tot cu cap.

Alimentam la Focsani, unde ne intalnim cu Ilarie (Mihai Cirstea din Focsani) care se ofera sa aduca o cutie cu ulei de furca din dotarea proprie (Yamahei lui Marcos ii curgeau simeringurile personal brodite), dar si covrigi si vorbe de incurajare. Nu uita sa ne mentioneze ca ?Ucraina nu e tara, Ucraina e jungla!? Omul fusese prin zona si avusese experiente ?memorabile?.

Dupa vreo doua ore pierdute, ne continuam drumul spre Bacau unde aveam sa ne intalnim cu Skywalker si Kawasaki-ul lui. Ne continuam epopeea pe meleaguri moldovene. Remarc ca in Moldova e in floare comertul religios si cel cu vin. Peisajele ma lamuresc de ce erau asa de inspirati Eminescu, Creanga si Sadoveanu. Pe alocuri, ele se aseamana dealurilor Dobrogene mai mult vizitate.Ajungem in Siret si cautam in stanga si in dreapta cazare. Facem o vizita si vamii pe unde avea sa iesim in zori spre Ucraina. Intrebam localnicii de locuri de innoptat si ne trimit la gara. Ne uitam sceptici la ei si ne indreptam in directia indicata. Gara ? fosta gara Siret ? e acum un confortabil hotel: 140 lei/apartament si 90 lei/camera dubla, avand incluse cate o bere si o cafea (Down Town). Fatada e tot de gara si pe acolo mai trece un tren pe zi. Cineva spunea ca daca nu gasim cazare dormim in gara - si mare dreptate a avut. Era singura noapte din calatorie in care o Yamaha, o Honda, un Kawasaki si un Suzuki dormeau impreuna in parcare.

Daca tot eram prin zona si Radauti nu era bifat pe harta locurilor vizitate, Skywalker ma ia in sa si facem un drum la apus. Vizitam Mănăstirea Bogdana - cea mai veche construcţie de piatră din Moldova [link] si aprindem lumanari. Nu stiam ca voi avea nevoie de gratia divina chiar a doua zi in zori. :(

Facem apoi o raita intr-o alimentara pentru cina si plecam inapoi spre Siret.
______
Autor: Cornelia Florea

pagina urmatoare »